Logo
retento, retentare, retentavi, retentatus:
Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive
Frequency:
Common
Dictionary:
Oxford Latin Dictionary (OLD)
= hold fast/back, keep hold of; restrain/detain, keep in check/place; retain;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1retentoretentamus
2retentasretentatis
3retentatretentant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentretentare
activeperfectretentavisse
passivepresentretentari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
retenta
retentate
future
PersonSingularPlural
2
retentato
retentatote
3
retentato
retentanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
retentare
retentamini
future
PersonSingularPlural
2
retentator
3
retentator
retentantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
retentatus
retentati
Gen.
retentati
retentatorum
Dat.
retentato
Acc.
retentatum
retentatos
Voc.
retentate
retentati
Abl.
retentato

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
retentata
retentatae
Gen.
retentatae
retentatarum
Dat.
retentatae
Acc.
retentatam
retentatas
Voc.
retentata
retentatae
Abl.
retentata

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
retentatum
retentata
Gen.
retentati
retentatorum
Dat.
retentato
Acc.
retentatum
retentata
Voc.
retentatum
retentata
Abl.
retentato

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
retentandus
Gen.
retentandi
Dat.
retentando
Acc.
retentandum
Voc.
retentande
Abl.
retentando
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
retentanda
Gen.
retentandae
Dat.
retentandae
Acc.
retentandam
Voc.
retentanda
Abl.
retentanda
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
retentandum
Gen.
retentandi
Dat.
retentando
Acc.
retentandum
Voc.
retentandum
Abl.
retentando

Supines

accusative: retentatum; ablative: retentatu

Examples

Loading examples…