Logo
praeeo, praeire, praeivi(ii), praeitus:
Verb · 6th conjugation · variant: 1st
Frequency:
Lesser
= go before, precede; dictate;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1praeeopraeimus
2praeispraeitis
3praeitpraeeunt

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentpraeire
activeperfectpraeivisse
passivepresentpraeiri

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
praeite
future
PersonSingularPlural
2
praeito
praeitote
3
praeito
praeeunto

passive

present
PersonSingularPlural
2
praeiere
praeimini
future
PersonSingularPlural
2
praeitor
3
praeitor
praeeuntor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
praeitus
praeiti
Gen.
praeiti
praeitorum
Dat.
praeito
Acc.
praeitum
praeitos
Voc.
praeite
praeiti
Abl.
praeito

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
praeita
praeitae
Gen.
praeitae
praeitarum
Dat.
praeitae
Acc.
praeitam
praeitas
Voc.
praeita
praeitae
Abl.
praeita

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
praeitum
praeita
Gen.
praeiti
praeitorum
Dat.
praeito
Acc.
praeitum
praeita
Voc.
praeitum
praeita
Abl.
praeito

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
praeeundus
Gen.
praeeundi
Dat.
praeeundo
Acc.
praeeundum
Voc.
praeeunde
Abl.
praeeundo
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
praeeunda
Gen.
praeeundae
Dat.
praeeundae
Acc.
praeeundam
Voc.
praeeunda
Abl.
praeeunda
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
praeeundum
Gen.
praeeundi
Dat.
praeeundo
Acc.
praeeundum
Voc.
praeeundum
Abl.
praeeundo

Supines

accusative: praeitum; ablative: praeitu

Examples

Loading examples…