Logo
impetro, impetrare, impetravi, impetratus:
Verb · 1st conjugation · variant: 1st
Frequency:
Frequent
= obtain/procure (by asking/request/entreaty); succeed/achieve/be granted; obtain;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1impetroimpetramus
2impetrasimpetratis
3impetratimpetrant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentimpetrare
activeperfectimpetravisse
passivepresentimpetrari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
impetra
impetrate
future
PersonSingularPlural
2
impetrato
impetratote
3
impetrato
impetranto

passive

present
PersonSingularPlural
2
impetrare
impetramini
future
PersonSingularPlural
2
impetrator
3
impetrator
impetrantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
impetratus
impetrati
Gen.
impetrati
impetratorum
Dat.
impetrato
Acc.
impetratum
impetratos
Voc.
impetrate
impetrati
Abl.
impetrato

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
impetrata
impetratae
Gen.
impetratae
impetratarum
Dat.
impetratae
Acc.
impetratam
impetratas
Voc.
impetrata
impetratae
Abl.
impetrata

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
impetratum
impetrata
Gen.
impetrati
impetratorum
Dat.
impetrato
Acc.
impetratum
impetrata
Voc.
impetratum
impetrata
Abl.
impetrato

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
impetrandus
Gen.
impetrandi
Dat.
impetrando
Acc.
impetrandum
Voc.
impetrande
Abl.
impetrando
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
impetranda
Gen.
impetrandae
Dat.
impetrandae
Acc.
impetrandam
Voc.
impetranda
Abl.
impetranda
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
impetrandum
Gen.
impetrandi
Dat.
impetrando
Acc.
impetrandum
Voc.
impetrandum
Abl.
impetrando

Supines

accusative: impetratum; ablative: impetratu

Examples

Loading examples…