Logo
dispungo, dispungere, dispunxi, dispunctus:
Verb · 3rd conjugation · variant: 1st
Frequency:
Uncommon
Dictionary:
Lewis & Short
Age:
Later
= check-off (accounts); examine; balance (accounts);

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1dispungodispungimus
2dispungisdispungitis
3dispungitdispungunt

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentdispungere
activeperfectdispunxisse
passivepresentdispungi

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
dispunge
dispungite
future
PersonSingularPlural
2
dispungito
dispungitote
3
dispungito
dispungunto

passive

present
PersonSingularPlural
2
dispungere
dispungimini
future
PersonSingularPlural
2
dispungitor
3
dispungitor
dispunguntor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
dispunctus
dispuncti
Gen.
dispuncti
dispunctorum
Dat.
dispuncto
Acc.
dispunctum
dispunctos
Voc.
dispuncte
dispuncti
Abl.
dispuncto

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
dispuncta
dispunctae
Gen.
dispunctae
dispunctarum
Dat.
dispunctae
Acc.
dispunctam
dispunctas
Voc.
dispuncta
dispunctae
Abl.
dispuncta

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
dispunctum
dispuncta
Gen.
dispuncti
dispunctorum
Dat.
dispuncto
Acc.
dispunctum
dispuncta
Voc.
dispunctum
dispuncta
Abl.
dispuncto

Supines

accusative: dispunctum; ablative: dispunctu

Examples

Loading examples…