carinor, carinari, -:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Deponent

Frequency:
Uncommon
Dictionary:
Oxford Latin Dictionary (OLD)
Age:
Early

curse, abuse, revile, blame; use abusive language;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1carinorcarinamur
2carinariscarinamini
3carinaturcarinantur

Infinitives

VoiceTenseForms
passivepresentcarinari

Imperatives

passive

present
PersonSingularPlural
2
carinare
carinamini
future
PersonSingularPlural
2
carinator
—
3
carinator
carinantor

Participles

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
carinandus
—
Gen.
carinandi
—
Dat.
carinando
—
Acc.
carinandum
—
Voc.
carinande
—
Abl.
carinando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
carinanda
—
Gen.
carinandae
—
Dat.
carinandae
—
Acc.
carinandam
—
Voc.
carinanda
—
Abl.
carinanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
carinandum
—
Gen.
carinandi
—
Dat.
carinando
—
Acc.
carinandum
—
Voc.
carinandum
—
Abl.
carinando
—

Examples

No examples found.