carinor, carinari, -:
Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Deponent
- Frequency:
- Uncommon
- Dictionary:
- Oxford Latin Dictionary (OLD)
- Age:
- Early
= curse, abuse, revile, blame; use abusive language;
Conjugations
Finite Forms
| Person | Singular | Plural |
|---|---|---|
| 1 | carinor | carinamur |
| 2 | carinaris | carinamini |
| 3 | carinatur | carinantur |
Infinitives
| Voice | Tense | Forms |
|---|---|---|
| passive | present | carinari |
Imperatives
passive
present
| Person | Singular | Plural |
|---|---|---|
| 2 | carinare | carinamini |
future
| Person | Singular | Plural |
|---|---|---|
| 2 | carinator | — |
| 3 | carinator | carinantor |
Participles
Gerundive
masculine
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nom. | carinandus | — |
| Gen. | carinandi | — |
| Dat. | carinando | — |
| Acc. | carinandum | — |
| Voc. | carinande | — |
| Abl. | carinando | — |
feminine
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nom. | carinanda | — |
| Gen. | carinandae | — |
| Dat. | carinandae | — |
| Acc. | carinandam | — |
| Voc. | carinanda | — |
| Abl. | carinanda | — |
neuter
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nom. | carinandum | — |
| Gen. | carinandi | — |
| Dat. | carinando | — |
| Acc. | carinandum | — |
| Voc. | carinandum | — |
| Abl. | carinando | — |
Examples
Loading examples…
