Logo
carinor, carinari, -:
Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Deponent
Frequency:
Uncommon
Dictionary:
Oxford Latin Dictionary (OLD)
Age:
Early
= curse, abuse, revile, blame; use abusive language;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1carinorcarinamur
2carinariscarinamini
3carinaturcarinantur

Infinitives

VoiceTenseForms
passivepresentcarinari

Imperatives

passive

present
PersonSingularPlural
2
carinare
carinamini
future
PersonSingularPlural
2
carinator
3
carinator
carinantor

Participles

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
carinandus
Gen.
carinandi
Dat.
carinando
Acc.
carinandum
Voc.
carinande
Abl.
carinando
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
carinanda
Gen.
carinandae
Dat.
carinandae
Acc.
carinandam
Voc.
carinanda
Abl.
carinanda
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
carinandum
Gen.
carinandi
Dat.
carinando
Acc.
carinandum
Voc.
carinandum
Abl.
carinando

Examples

Loading examples…