caio, caiare, caiavi, caiatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive

Frequency:
Very Rare
Dictionary:
Lewis & Short
Age:
Late

beat, thrash, cudgel;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1caiocaiamus
2caiascaiatis
3caiatcaiant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentcaiare
activeperfectcaiavisse
passivepresentcaiari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
caia
caiate
future
PersonSingularPlural
2
caiato
caiatote
3
caiato
caianto

passive

present
PersonSingularPlural
2
caiare
caiamini
future
PersonSingularPlural
2
caiator
—
3
caiator
caiantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
caiatus
caiati
Gen.
caiati
caiatorum
Dat.
caiato
—
Acc.
caiatum
caiatos
Voc.
caiate
caiati
Abl.
caiato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
caiata
caiatae
Gen.
caiatae
caiatarum
Dat.
caiatae
—
Acc.
caiatam
caiatas
Voc.
caiata
caiatae
Abl.
caiata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
caiatum
caiata
Gen.
caiati
caiatorum
Dat.
caiato
—
Acc.
caiatum
caiata
Voc.
caiatum
caiata
Abl.
caiato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
caiandus
—
Gen.
caiandi
—
Dat.
caiando
—
Acc.
caiandum
—
Voc.
caiande
—
Abl.
caiando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
caianda
—
Gen.
caiandae
—
Dat.
caiandae
—
Acc.
caiandam
—
Voc.
caianda
—
Abl.
caianda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
caiandum
—
Gen.
caiandi
—
Dat.
caiando
—
Acc.
caiandum
—
Voc.
caiandum
—
Abl.
caiando
—

Supines

accusative: caiatum; ablative: caiatu