spurco, spurcare, spurcavi, spurcatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st

Frequency:
Lesser

soil, infect; deprave;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1spurcospurcamus
2spurcasspurcatis
3spurcatspurcant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentspurcare
activeperfectspurcavisse
passivepresentspurcari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
spurca
spurcate
future
PersonSingularPlural
2
spurcato
spurcatote
3
spurcato
spurcanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
spurcare
spurcamini
future
PersonSingularPlural
2
spurcator
—
3
spurcator
spurcantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
spurcatus
spurcati
Gen.
spurcati
spurcatorum
Dat.
spurcato
—
Acc.
spurcatum
spurcatos
Voc.
spurcate
spurcati
Abl.
spurcato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
spurcata
spurcatae
Gen.
spurcatae
spurcatarum
Dat.
spurcatae
—
Acc.
spurcatam
spurcatas
Voc.
spurcata
spurcatae
Abl.
spurcata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
spurcatum
spurcata
Gen.
spurcati
spurcatorum
Dat.
spurcato
—
Acc.
spurcatum
spurcata
Voc.
spurcatum
spurcata
Abl.
spurcato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
spurcandus
—
Gen.
spurcandi
—
Dat.
spurcando
—
Acc.
spurcandum
—
Voc.
spurcande
—
Abl.
spurcando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
spurcanda
—
Gen.
spurcandae
—
Dat.
spurcandae
—
Acc.
spurcandam
—
Voc.
spurcanda
—
Abl.
spurcanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
spurcandum
—
Gen.
spurcandi
—
Dat.
spurcando
—
Acc.
spurcandum
—
Voc.
spurcandum
—
Abl.
spurcando
—

Supines

accusative: spurcatum; ablative: spurcatu