retento, retentare, retentavi, retentatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive

Frequency:
Common
Dictionary:
Oxford Latin Dictionary (OLD)

hold fast/back, keep hold of; restrain/detain, keep in check/place; retain;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1retentoretentamus
2retentasretentatis
3retentatretentant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentretentare
activeperfectretentavisse
passivepresentretentari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
retenta
retentate
future
PersonSingularPlural
2
retentato
retentatote
3
retentato
retentanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
retentare
retentamini
future
PersonSingularPlural
2
retentator
—
3
retentator
retentantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
retentatus
retentati
Gen.
retentati
retentatorum
Dat.
retentato
—
Acc.
retentatum
retentatos
Voc.
retentate
retentati
Abl.
retentato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
retentata
retentatae
Gen.
retentatae
retentatarum
Dat.
retentatae
—
Acc.
retentatam
retentatas
Voc.
retentata
retentatae
Abl.
retentata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
retentatum
retentata
Gen.
retentati
retentatorum
Dat.
retentato
—
Acc.
retentatum
retentata
Voc.
retentatum
retentata
Abl.
retentato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
retentandus
—
Gen.
retentandi
—
Dat.
retentando
—
Acc.
retentandum
—
Voc.
retentande
—
Abl.
retentando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
retentanda
—
Gen.
retentandae
—
Dat.
retentandae
—
Acc.
retentandam
—
Voc.
retentanda
—
Abl.
retentanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
retentandum
—
Gen.
retentandi
—
Dat.
retentando
—
Acc.
retentandum
—
Voc.
retentandum
—
Abl.
retentando
—

Supines

accusative: retentatum; ablative: retentatu

Examples