resaluto, resalutare, resalutavi, resalutatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive

Frequency:
Lesser
Dictionary:
Lewis & Short

greet back; greet in return;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1resalutoresalutamus
2resalutasresalutatis
3resalutatresalutant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentresalutare
activeperfectresalutavisse
passivepresentresalutari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
resaluta
resalutate
future
PersonSingularPlural
2
resalutato
resalutatote
3
resalutato
resalutanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
resalutare
resalutamini
future
PersonSingularPlural
2
resalutator
—
3
resalutator
resalutantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
resalutatus
resalutati
Gen.
resalutati
resalutatorum
Dat.
resalutato
—
Acc.
resalutatum
resalutatos
Voc.
resalutate
resalutati
Abl.
resalutato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
resalutata
resalutatae
Gen.
resalutatae
resalutatarum
Dat.
resalutatae
—
Acc.
resalutatam
resalutatas
Voc.
resalutata
resalutatae
Abl.
resalutata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
resalutatum
resalutata
Gen.
resalutati
resalutatorum
Dat.
resalutato
—
Acc.
resalutatum
resalutata
Voc.
resalutatum
resalutata
Abl.
resalutato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
resalutandus
—
Gen.
resalutandi
—
Dat.
resalutando
—
Acc.
resalutandum
—
Voc.
resalutande
—
Abl.
resalutando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
resalutanda
—
Gen.
resalutandae
—
Dat.
resalutandae
—
Acc.
resalutandam
—
Voc.
resalutanda
—
Abl.
resalutanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
resalutandum
—
Gen.
resalutandi
—
Dat.
resalutando
—
Acc.
resalutandum
—
Voc.
resalutandum
—
Abl.
resalutando
—

Supines

accusative: resalutatum; ablative: resalutatu