persulto, persultare, persultavi, persultatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st

Frequency:
Lesser

leap or skip or prance about, range (over), scour;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1persultopersultamus
2persultaspersultatis
3persultatpersultant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentpersultare
activeperfectpersultavisse
passivepresentpersultari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
persulta
persultate
future
PersonSingularPlural
2
persultato
persultatote
3
persultato
persultanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
persultare
persultamini
future
PersonSingularPlural
2
persultator
—
3
persultator
persultantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
persultatus
persultati
Gen.
persultati
persultatorum
Dat.
persultato
—
Acc.
persultatum
persultatos
Voc.
persultate
persultati
Abl.
persultato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
persultata
persultatae
Gen.
persultatae
persultatarum
Dat.
persultatae
—
Acc.
persultatam
persultatas
Voc.
persultata
persultatae
Abl.
persultata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
persultatum
persultata
Gen.
persultati
persultatorum
Dat.
persultato
—
Acc.
persultatum
persultata
Voc.
persultatum
persultata
Abl.
persultato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
persultandus
—
Gen.
persultandi
—
Dat.
persultando
—
Acc.
persultandum
—
Voc.
persultande
—
Abl.
persultando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
persultanda
—
Gen.
persultandae
—
Dat.
persultandae
—
Acc.
persultandam
—
Voc.
persultanda
—
Abl.
persultanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
persultandum
—
Gen.
persultandi
—
Dat.
persultando
—
Acc.
persultandum
—
Voc.
persultandum
—
Abl.
persultando
—

Supines

accusative: persultatum; ablative: persultatu

Examples

No examples found.