impetro, impetrare, impetravi, impetratus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st

Frequency:
Frequent

obtain/procure (by asking/request/entreaty); succeed/achieve/be granted; obtain;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1impetroimpetramus
2impetrasimpetratis
3impetratimpetrant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentimpetrare
activeperfectimpetravisse
passivepresentimpetrari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
impetra
impetrate
future
PersonSingularPlural
2
impetrato
impetratote
3
impetrato
impetranto

passive

present
PersonSingularPlural
2
impetrare
impetramini
future
PersonSingularPlural
2
impetrator
—
3
impetrator
impetrantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
impetratus
impetrati
Gen.
impetrati
impetratorum
Dat.
impetrato
—
Acc.
impetratum
impetratos
Voc.
impetrate
impetrati
Abl.
impetrato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
impetrata
impetratae
Gen.
impetratae
impetratarum
Dat.
impetratae
—
Acc.
impetratam
impetratas
Voc.
impetrata
impetratae
Abl.
impetrata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
impetratum
impetrata
Gen.
impetrati
impetratorum
Dat.
impetrato
—
Acc.
impetratum
impetrata
Voc.
impetratum
impetrata
Abl.
impetrato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
impetrandus
—
Gen.
impetrandi
—
Dat.
impetrando
—
Acc.
impetrandum
—
Voc.
impetrande
—
Abl.
impetrando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
impetranda
—
Gen.
impetrandae
—
Dat.
impetrandae
—
Acc.
impetrandam
—
Voc.
impetranda
—
Abl.
impetranda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
impetrandum
—
Gen.
impetrandi
—
Dat.
impetrando
—
Acc.
impetrandum
—
Voc.
impetrandum
—
Abl.
impetrando
—

Supines

accusative: impetratum; ablative: impetratu