curto, curtare, curtavi, curtatus:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive

Frequency:
Common
Dictionary:
Oxford Latin Dictionary (OLD)
Field:
Agriculture

shorten, cut short, abbreviate; diminish; circumcise; geld; dock (dog's tail);

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1curtocurtamus
2curtascurtatis
3curtatcurtant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentcurtare
activeperfectcurtavisse
passivepresentcurtari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
curta
curtate
future
PersonSingularPlural
2
curtato
curtatote
3
curtato
curtanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
curtare
curtamini
future
PersonSingularPlural
2
curtator
—
3
curtator
curtantor

Participles

Perfect Passive Participle

masculine

CaseSingularPlural
Nom.
curtatus
curtati
Gen.
curtati
curtatorum
Dat.
curtato
—
Acc.
curtatum
curtatos
Voc.
curtate
curtati
Abl.
curtato
—

feminine

CaseSingularPlural
Nom.
curtata
curtatae
Gen.
curtatae
curtatarum
Dat.
curtatae
—
Acc.
curtatam
curtatas
Voc.
curtata
curtatae
Abl.
curtata
—

neuter

CaseSingularPlural
Nom.
curtatum
curtata
Gen.
curtati
curtatorum
Dat.
curtato
—
Acc.
curtatum
curtata
Voc.
curtatum
curtata
Abl.
curtato
—

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
curtandus
—
Gen.
curtandi
—
Dat.
curtando
—
Acc.
curtandum
—
Voc.
curtande
—
Abl.
curtando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
curtanda
—
Gen.
curtandae
—
Dat.
curtandae
—
Acc.
curtandam
—
Voc.
curtanda
—
Abl.
curtanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
curtandum
—
Gen.
curtandi
—
Dat.
curtando
—
Acc.
curtandum
—
Voc.
curtandum
—
Abl.
curtando
—

Supines

accusative: curtatum; ablative: curtatu