conterito, conteritare, -, -:

Verb · 1st conjugation · variant: 1st · Transitive

Frequency:
Common
Dictionary:
Whitaker
Age:
Later

frighten much/greatly/thoroughly, terrorize;

Conjugations

Finite Forms

PersonSingularPlural
1conteritoconteritamus
2conteritasconteritatis
3conteritatconteritant

Infinitives

VoiceTenseForms
activepresentconteritare
passivepresentconteritari

Imperatives

active

present
PersonSingularPlural
2
conterita
conteritate
future
PersonSingularPlural
2
conteritato
conteritatote
3
conteritato
conteritanto

passive

present
PersonSingularPlural
2
conteritare
conteritamini
future
PersonSingularPlural
2
conteritator
—
3
conteritator
conteritantor

Participles

Present Active Participle

neuter

CaseSingularPlural
Nom.—
conteritantia
Acc.
conteritans
conteritantia
Voc.—
conteritantia

Gerundive

masculine
CaseSingularPlural
Nom.
conteritandus
—
Gen.
conteritandi
—
Dat.
conteritando
—
Acc.
conteritandum
—
Voc.
conteritande
—
Abl.
conteritando
—
feminine
CaseSingularPlural
Nom.
conteritanda
—
Gen.
conteritandae
—
Dat.
conteritandae
—
Acc.
conteritandam
—
Voc.
conteritanda
—
Abl.
conteritanda
—
neuter
CaseSingularPlural
Nom.
conteritandum
—
Gen.
conteritandi
—
Dat.
conteritando
—
Acc.
conteritandum
—
Voc.
conteritandum
—
Abl.
conteritando
—

Examples

No examples found.